Nostalgii expirate

Unul prins la futai, consul, cu una din chisinau, tot angajata la regim consular, gagiu era destul de oarecare… La Gadea in emisiune am ascultat despre securisti, dar mi a placut si jocul de cuvinte : prosti neinspirati “prost inspirati SAU prosti inspirati”… in fapt astia de teapa consulului porno sunt ecsii de la securitate redistribuiti, nicidecum reinventati, ca nu aveau cum, ei habar nu au pe lumea asta, ei le stiu pe cele din lumea care a fost… DAR cine i tine pe astia… cretinoidul asta avea chiloti haiosi, de pe vremuri… Ridzi demisioneaza dar doar la presiunile romanilor, ce tupeu, ce nesimtire, ce nemernica…

noi, doi, numai umbrele noastre profilate pe apa, Cerul, pamantul faramitat in centrul sau de hula omului nou, care cresteaza amurgul…

…doar ca lumina, uneori ascunde dorinta umbrelor de a se intocmi, in departe, de aceea sa ne temem de acestea fiindca tocmai umbrele ar putea fi deseori inselatoare, tocmai prin aparenta luminii, din aproape…

…iertarea este mereu actuala tocmai prin ramanerea in tentatia razbunarii, iar razbunarea nu poate fi nimic altceva decat o iertare esuata n permanenta resentimentului, refulat pe calea uitarii, ca exerciutiu al acesteia…

Bucuria este o nisa ochilor lumii iar Fericirea este o prapastie privirii omului, dincolo de acestea imperfectiunea dezvaluie splendori in tinutul omului si pasii inapoi ai lumii arata calea spre locul unde capataiul isi lasa intregul din gand Cerului iar cugetarea isi apleaca telul umbrelor faramitatului Pamant…

…zambetul este o doar clipa, amintirea lui inseamna numai momentul, viata nu le poate cuprinde, tocmai pentru ca ea este abia aievea, lor, doar trairea isi poate strecura, umbra, zambetului, dezvaluind, bucuria si doar ramanerea in zambet naste amintirile lui, lasand, implinirea catre speranta din intregul vietii…

Aceasta pornografie nu doare…

Cred ca tarisoara.ro privind la imaginile explicite, ar fi invidioasa pe bucatica lu ala de reprezinta marinelismul.eba prin Chisinau si in nici un caz pe el, ecsu consul.

De ce asta???

Fiindca acolo am vazut un expirat cand in chiloti, cand cu strumileanca invartosata, Nuica si atat…

DAR trebuie sa apreciem ideea de Nuica Gate, suna bine, neaos romaneste cu nuante moldave si profund americaneste cu nuante chisinaene… “fartatii” de peste Prut au realizat, probabil ca podului nu trebuie doar sa i se ofileasca florile ci sa mai si rugineasca, poate sa si cada finalmente… asta dupa ce marinelul in asidua cautare de procente il lasa gura pe dinaintea mintii si in loc sa conduca tarisoara.ro ii arde de declaratii la o chermeza pe puntea vetrei de la cotro…

Ce am vazut la tv este o delabrare a potentei diplomatiei, ala saracu mai avea putin si ii adormea gagica de la Chisinau pe dinainte, ca pe dinapoi omu a dat in empatie cu lentoarea de aia cred cu tarie ca mai bine lua un cd cu filme porno si presta manual, in fata oglinzii, pe muzica marinareasca, nu de alta dar iesa mai castigat decat sa il vada o tara intreaga intr un futai in reluare…

Nuica asta poate sa fi fost din vechea garda a securitatii, de aia nu s a prins de context. O fi unul dintre acei ramasi negalonati dupa lovilutie.

Si mai apoi cum sa ceri respectarea fisei postului cand avem un marinar care merge pe drumurile patriei dupa ce a beut cot la cot cu Gigi? De ce sa respecte el fisa postului cand unul precum Costel Iancu isi bate joc in cel mai medieval hal de un om? Cum sa respecte fisa postului cand exista Ridzi?

SI TOTUSI O TEMA DE CASA PENTRU MARINEL, atunci cand este cu pleoapele ridicate,

Ba, marinel, ia sa auzi tu la mine aici, amu iti scriu despre un OM, care a publicat carti, a scris literatura (stiu ca tie in general iti place literatura blonda si logoreea tare dar mai fa cand si cand o iesirea din table si da cu olfactivul si prin carti, gandeam ca te ai molipsit si tu de la Liiceanu dar balcanica nadejde, vad ca s a molipsit junul Paleologu de la tine, care ar avea sansa unica sa ramana in istorie prin culturalul porno) si a contribuit cat a putut cu harul sau la edificiul relatiilor culturale romano – romane pe calea Chisinau – Bucuresti.

Numele lui este Alexandru Vakulovski si in numele lui ti s a adresat o petitie nu de multa vreme si tu in loc sa te ocupi de cloambe si chermeze mai bine ai face ma ceva in privinta asta, decat sa il admiri pana la lacrimi pe Arpi de gruia mai bine sprijina l pe Alexandru Vakulovski sa revina in Romania sa primeasca cetatenia romana si sa isi continue opera inceputa pe melagurile noastre.

Si te rugam mult nu ne mai indemna “sa traim bine”. Noi, iti intoarcem tie favorul asta odios si te mai rugam nu ne mai face de ras tarisoara.ro cu declaratiile si aberatiile tale gestuale lipsite de orice sens al ratiunii si nu in ultimul rand te rugam sa iti indrepti ochii cand sunt ei mai limpezi catre romani si nu catre ala de se viseaza din gruia, Arpi, guvernator in Ardealul pamant romanesc.

Acum dupa eleva, profesorul, piticu, ministrul avem consulul porno, fireste asteptam marinarul porno si “prostanacul” porno la prestatii, evident filmate, si atunci, cred cu tarie ca atat marinelul cat si “prostanacu” ar fi preocupati de o stare erectila probabila cu sloganul sa traiti bine / sa votati bine…

http://www.youtube.com/watch?v=hKPv2S9Jwew&feature=related

ingeri, femei cu coaie

…soare, lumini din Cer , penUmbre, jazz nori albi adierea rece a vantului aseamana toamna pe chipul nostru , contorsiuni rigide , locuri de veci aflate mereu in drumul meu inainte si inapoi mai incolo inapoi si inainte la calea mea catre job , fara gard langa case somnul de veci si somnul de veghere, privegherea, aseara luna era plina frig foarte frig , oameni pe strazi, rari , pana si micile creaturi ale noptii zglobirea libertate era ascunsa pe aievea, habar nu am unde , praf ridicat de vant , zorii nu i am putut cuprinde cu privirea, dormeam , intregului i a fost daruit pamantul tariei urmele puterii , o sumedenie de slabiciuni ascunde privirea doar ochiului i a fost dat sa le priveasca, ingerii reuniti asupra capataiului de lume gandesc strategii pentru OM si FEMEIE , sarpele vechi scuipa venin asupra copiilor terrei , dans fara de pasii nostrii dans doar cu bratele catre Ceruri dansul inimii dansul si uitarea , povesti cu oameni mari si femei mici triste iubiri cu femei mari si oameni rataciti , mici, in lume seductii dintre cele mai straine vietii , umbrele trairii nu arata decat plansul si suspinul lacrimilor insangerate candva de patosul hulei , un geam apropiat acoperit , ce mare intunerec poate lasa in urma ochiului pleoapa cazuta , nu i loc pentru mine printre confuziile voastre uimirea niciodata nu mi a fost decat altfel departe, mirarea ,mereu a predestinat poate pasii mei , vremuri cand copiii pasesc inaintea voastra in negura privirii lor va aparati de risipirea timpului vostru aleator … nicaieri din nicaieri altfel gandit de nici(unde … eu nu ghicesc priviri ci le PreVestesc… prologul va rog

http://catalinstanciu.wordpress.com/

http://catalinstanciu.wordpress.com/

poezia care elibereaza,

http://www.youtube.com/watch?v=bTYNW8UmcQI&feature=related

Krase, pudibonderii,

gata de plecare, de parasire sau de uitare, sa plec, parasind, in uitat… azi un bicilist a fost lovit cred ca un taximetrist, bicilistul facea semn ca este K dar abia se tinea pe picioare, taximetristul era la cativa metri de el explica unui sofer de bus, probabil ce s a intamplat… intr o zi credeam ca ora era 8 cand de fapt ceasul arata clar ca este 7 si credeam, mai apoi ca ceasul arata 10 cand de fapt era ora 11, eram total confuz, nu stiam daca intarzii sau ajung prea repede la Universitate, in fine parcursul drumului pana la filosofie este pavat probabil pe alocuri videnian cu cele mai nesigure, iarna, dale iar vara se lasa cu asfalt topit, pe care un tango ar fi cea mai riscanta parodie a miscarii…

….pe jos prin Cluj, infern de praf si purgatoriu de pulbere fina, cadenta mea suferea din acusticitati deloc elastice, masini grele, un caine in descompunere undeva in granituirea de benzi, culoarea Cerului abia daca poate compensa norii de praf, alba alba este pe alocuri acoperirea seninului, calauza drumului meu este calea, incet descopar locuri din acest oras, exilul meu si poate resurectia trairilor mele, locuri in care pustietatea si marginalul sunt parca singurele ecouri de liniste tulburata insa prin masini de mare tonaj, acestea sunt riscurile rutelor ocolitoare, locuri unde trenul se lasa intrecut doar de masini … vorbesc despre drum unul usor si scurt, incerc sa ma bucur de imprejurimi dar imprejurarile nu ma lasa, savoarea este inlocuita cu dezgustul, intr o buna zi poate ca stanga drumului meu inainte se va isca precum cele mai surprinzatoare culori ale curcubeului…
… pe cand cerul respira viata si omul inghitea viscerale, lumea intreaga isi lega prin amurg ochii de traire; pe atunci pleoapele femeii au fost ramase incaruntite din urmarea fricii prime de Cer si in pamant; locul dinspre care ingerii au zavorat privirea femeii si lasat urma omului la orizont… aici si acum astazi dar pana mai ieri eram unii langa altii, convivi la lumea firimiturala a celorlalti, recuperatori de vise , resuscitarea iluziei, pe cand eram liberi vremurile bune s au apropiat de amurg, idolatria si a invoalat aezii… iar hula de unde sa vina hula decat catre mintile incrucisate undeva intre zorii doriti, si noapte , cand forma soaptelor este luata de adierea spectrelor, Apocalips Acum , coapse incarnate cu ura, tipat de fiara insoteste rasul sardonicelor tumefactii ale firii , ascuns si alungat somnul se refugiaza in miezul din cosmar, blestem si binecuvantare deopotriva , minciuna cu iz de veritate , ochii in risipa privirii adastate in crucile amiezelor desfigurate de cenusiu, un pasaj senin imi este PeTrecerea , o nuanta masca mi incarneaza n sange iar sangele da glas privirii, anamneza s a vitalizat venal in verdict , !!!hai, incercati sa visati linia intunerecului , la un apus si a aratat chipul un Arhanghel, obosit pesemne de atata umblare pe intreg pamantul, obrajii lasati lacrimilor iar mierea buzelor ascunse in amarul resentimentelor, mania cea dintai a omului si femeii au fost fructele nestiintei si roadele curioase ale dorintei … in culise se aseaza timid cei mai de pe urma calai, selectati dintre ceilalti care nu si au ascuns in temeri teroarea frivola a ultimului veac, din ultimul rand de sala ii privesc patrunzator si rece spectatorii , acei care au ajuns cu oareCare intarziere la spectacolul celei dintai frici, bruscat de asentimentele, fara vreun temei fatal, numai ale urii, regizorul beat de a dreptul stropeste cu negru vin scena iarasi si iarasi in penumbra ochilor lui rosii sunt orizonturi ce in valuri de trecatoare lumini se pierd in desertaciuni care arata cum se deschide Cerul scenei … cobor si urc pe trepte in(miresmate n urme de fecioare, Arhanghelii, orbi nascuti, iar nu facuti taranei, fii care isi petrec mamele curve in pragul infernului si pier la marginea prapastiei le mai este ingaduit numai in amurg sa si oglindeasca astazi capataiul caci maine nu vor mai fi pe placul celui rau… de pe un tarm aud strigand cu siretenie iubirea, un predicator al mortii, iar de pe celalalt taram se aude suspinul rugii celui bantuit de negura istoriei…

http://www.youtube.com/watch?v=dl0Cdh1-mCM

Azi pe tvr 3, o emisi”U”ne “U”nica, Despre fr”U”mos si fr”U”m”U”sete,

cea mai faina idee a fost aia cu centrul pamantului, a lui Calin Misan, cu totii ne aflam pe gazonul stadionului Ion Moina, in fapt suntem niste romantici si niste boemi, cred ca am fost bine “alesi” acolo sa vorbim, nimeni nu ne intrece, suntem boemi si romantici, putin neb”U”ni, dar fr”U”mosi si sinceri, eu m am dus ca si cum as merge sa duc un buchet de flori iubitei mele “U”nice, de data asta flori alb cu negru si nuante rosii, alta data alb cu violet si negru cu galben, dar mereu cu spiritul universitar si politehnic in suflet…frumoasa emisiune…

http://www.youtube.com/watch?v=rz_hWdNrlLU