Fanu’s Weblog

http://www.youtube.com/watch?v=y7OaDGu_ZY8

un tip care incerca sa se strecoare prin lume ca OM , mi a spus candva “daca ma arat lumii pot fi acaparat de lume si ma pierd in desertaciunea ei iar daca ma strecor acesteia pot fi oricand marginalizat pentru ca nu ma supun ei… astfel “nu mi place lumea , caut sa imi apropii oameni cat mai multi oameni , ei ma pot duce spre Dumezeu …stiti ca natura indiferent cat o incorseteaza omul are taria Cerului …nu stiu de parca pierd in fiece clipa Ceruri si am parte numai de neorientare in Fiinta…plaga ma simt si niciodata nu am fost mai mult decat un vlastar crescut anapoda pe pamant…avem o singura inima o singura privire si un singur chip dar oare pentru ce asemanare daca nu a Tatalui si a Mamei…? dar cand imaginea lor nu se regaseste in NOI parca ne suntem tot mai straini si pustiiti de singuratate …de ceva vreme sunt tot astfel strain pustiit si ratacitor

… cu femeile aleg devorarea aproape putrefacta a gratiei lor pe barbati ii adulmec, prefer devorarea femeilor in fapt ma hranesc din voluptata lor… aduc trairii insa contemplatia narcisista frumsetii efebiei masculine o doresc nevinovat dar lasciv adorator… sa ai intiparit in crusta vietii amorul sfasietorul freamat al celuilalt …totdeauna privirile in momentul patrunderii trebuie sa fie fixe una in alta in tarie sa simti cum te pierzi DINinspre celalalt cu totul …exact, frisonul celei mai Krude si spntecatoare senzatii, durerea patrunderii, zavorata in dezlantuirea ritmului ei de stapana unui deasupra care trebuie sa fie intretinut de miscarea mainilor lui pe mijlocul ei in ecoul respiratiilor brute si nevoilor anapoda… iar momentul de culme al placerii sa fie desprins freneziei asteptarii cel mai sangvinal sarut vreodata iscat… Eros insiunant …care se manifesta in neatingerea trupurilor ci doar catre adulmecarea lor un fel de dans al amurgului cu zorii care nu se intalnesc sa simti pulsiunea celuilalt in trup sa ii privesti freamatul si sa nu (o) il atingi ci sa ii simti doar porii… si mai este ceva sau ar mai fi ceva… o bruschezi in lounge si o lipesti de un perete inaintea unei oglinzi fortandO sa se priveasca… aproape ca un viol ingenuu permis vinovat si de catre de ea …te doreste si o doresti … sa simti ca te pierzi clipei te apropii de Thanatos chiar in timpul sexualitatii sau sedus de Eros sa lasi dorinta sa te secatuiasca sa te devoreze dorinta celuilalt ori tentatia de a l dorii pe celalalt fara sa il ai vreodata …alte priviri te devoreaza indeajuns incat sa fii aproape statuar(a in placere un Narcis contemplat te vegheaza luciferic iar precum Hrist dinspre peumbra o Magdalena in cel mai iluminat fel te voi devora momentului… Acesta este in fapt secretul si aceasta este in ragaz momentul de refugiu al reveriei…care revarsa din unii dintre noi catre ceilalti dintre voi nebunia dorintei de a fi Eros &Thanatos

Il vad in fiecare zi pe strada, in bus,l am vazut si zilele astea cand va scriu si am vb cu el, cu RJ. Era in autobusul numarul 4 si cand am coborat amndoi in centru l am intrebat ce mai face cum ii mai este viata, fara “U”.

Mi a spus “parca nu mai sunt eu, mi au dat 3 ani batuti in cuie” cu lacrimi in privire mi a marturisit.

Credeti ma ca rareori mai vezi astazi un OM pe lumea asta, atat in dezradacinare de Cer, care sa iubeasca CEVA, rarisimi ne sunt dati alaturi acei “frumosi nebuni” care sa ne aminteasca de iubirea totala, dragostea care se daruieste pe sine mai mult decat orice si mai inainte de toate cele ale vietii, iubirea traita pentru CEVA.Daca ii luati unui singur OM acel CEVA, il distrugeti, treptat il anulati sau il alungati dinaintea lumii iar cand piere CEVA o lume intreaga poate sa cada in lipsa celui mai de pret temei al trairii care da vietii savoarea przentei unui mit. Exista numai pentru “U”, RJ, un OM fara de care iubirea studentimii nu ar mai fi de poveste si de traditie, un OM fara de care inima galeriei este franta, un OM fara de a carui prezenta printre uisti lipseste acel CEVA, elemetul ultim al descatusarii unicei iubiri.

“U” este CEVA, “U” inseamna CEVA, “U” totdeauna va fi si va ramane CEVA de aceea nicicand “U” din iubirea unica a inimilor alb si negre nu se va sfarsi…

RJ este ca o pecete, oriunde ar fi oriunde ar pasi oriunde ar pleca sau de oriunde ar veni traieste numai pentru “U” iar acei care nu ating acea iubire unica le este atat de greu sa l inteleaga si sa se dumireasca ce inseamna unica iubire pentru “U” strigata din mii de piepturi si facand sa freamate intreg stadionul si sa vuiasca orasul o clipa totul sa se opreasca atunci cand imnul lui “U” se aude pe “Ion Moina”.

De aceea tat Clujul nu este doar un simbol alb negru atunci cand uistii precum marile se unesc de pretutindeni si mai apoi revarsa in stadionul Ion Moina pentru a -si incuraja echipa Universitatea Cluj ci si o traire a inimii care niciodata nu se va umple spre a se sfarsi, totdeauna vor fi oameni, mereu va fi o lume si neaparat un OM inaintea lor a uistilor cu care Universitatea Cluj sa mearga numai spre victorie.

Ati interzis unui OM, traitor numai pentru “U” sa fie alaturi de “U”, ati luat inima galeriei, viata care pulseaza ritmul “U”, ati luat spiritul de sacrificiu dat de “o unica iubire” aceea numai pentru CEVA si anume “U”.

In apararea lui RJ astazi, aici si acum va cerem sa il dati inapoi echipei, galeriei si orasului…

• In padurea cu alune, Aveau casa trei pitici. Vine pupaza si spune: Simptomatic, idiosincrazia dilematica îsi reverbereaza atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent si disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievala, capsulând filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic al transmigratiei alchimice înspre circumvolutiunile interioare ale epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape paleontologice înspre propensiunea paradigmelor de orientare paseista. Pupaza a fost ucisa cu bestialitate de cei trei pitici.
• Povestea nu eu am scrisO dar mi s a parut nostima si atunci am zis hai ma ce naiba mere la blogu meu
• Moartea inseamna trairea unei vieti in angoasa si cu certitudinea corporalitatii ca instinctual si cam asa se intampla… invadezi vietile celorlalti cu traire iar ei accepta pana la un moment dat dupa care iti zic “am obosit vreau sa plec nu mai suport si in loc de ale tale pot fi si ale mele dintru ale noastre totul se surpa si totul nu piere ci se putrefacta… pe o pleoapa am zugravita viata si pe o alta gravata trairea… insa trairea pare se ca ilumineaza viata iara viata incearca sa penumbreasca trairea

1. acestea nu vor avea gramaticale

parea frig era doar rece si ploua iar eu stateam intins pe pat langa mine erau imprastiate carti si hartii pe care era trecuta estetica un curs camera alba birou maro deschis am langa mine un ceas este 22 50 si scriu continui sa scriu despre tristetile mele frante destinului si uitate sortii permanentului hazard am lasat cuiva o carte de Pavese si am auzit de o alta carte cu si despre un inger Levine mi am amintit de film o pelicula draguta cu si despre ingeri ori oameni si nu in ultimul rand femei acum mi/e somn asa ca las cuvintele si ma retrag in vis ce voi visa habar nu am si poate nici nu ma intereseaza doar o clipa de moarte mi as dori sa am in vis fara insa a simti putrefactia ei ci doar pulsiunile temerii sau poate ale posesiunii ceresti o clipa si mai apoi ochii intumescentati sa isi desavarseasca frisonul si sa isi declame ejaculatoriu teama…

am cumparat astazi o carte Minunata lume noua… Reintoarcere in minunata lume noua, Huxley

la un fapt de zi rememorez, de parca as liriza ceva, in fapt nimic totul doar pare a regasi numai Cuvantul, in stromate

La mine in minte valmasag de nuante care mai pe care catre oarecare de aceea poate sau s ar predictibiliza faptul ca in fiecare gand al meu zace o tentatie, de mizantropie

Revenind, vreau sa va povestesc, o zi, trecuta, din viata mea fututa, sa ma prezint ca pe o iesire din cacat sau sa va povestesc la fel de calm cum este sa te demasti ca singularitate inaintea unor privilegiati ai contextului… aparent privilegiati

• Da, fara iz politic, eventual portocaliu sau de ce nu albastru, cat ma priveste prefer violetul din toate aspectele si sub toate tentatiile, eram sambata in cautarea unei carti pentru un eseu, dupa care m am simtit atras de o intrunire la tesedeii da cluj cu PES si Sorin Platon, cativa cafegii… La o prima rigoare, mi am spus in gandul meu, iata o Agapa a absoventilor de social democratie si acelor pentru care social democratia este nu un termen conceptual ci conceptul insasi in traire si viata INSA doar punctul era cel care despartea ura , dispretul-rautatea si amatorismul-idiosicrazia la sinceritate precum laolalta prostia si ignoranta astfel ca am vazut acolea atat pe rasfratatii soartei dejective invanitati de trufia cea mai ridicola cat si pe lingaii absoluti de cururui nalte precum nu in ultim rand “pupezele cacacioase” care nu lipsesc de pe nicaieri (cea mai dura replica la adresa lui Sorin Platon a fost sau a putut sa fie “ai venit sa fii judecat”) la “lucru” adica la defaimare, scuipand veninul celei mai josnice mandrii, de multa vreme nu am mai vazut incarnarea atator necugetate cerebralitati de cadaverice luxuriante putrefactii ideatice la un loc intr un timp si pe o vreme prea faina ca sa pot rezista pana la sfarsitul linsajului.
• Ce m a frapat sau poate ca nu neaparat, era faptul ca cu cat isi inteteau atacurile cu cat convergenta de priviri facea gravitatie in jurul unui singur OM, Vasile Dancu, de parca acest OM le ar fi contabilizat incrancenarea de parca acest OM si ar fi rasfrant privirea in constiintele lor si astfel imi apareau toti precum niste hiene care cu cat atacau mai dur cu atata le crestea cota, cel putin asa erau convinsi de prezenta acestui Om acolo sau ca prestanta lor il impresioneaza si astfel isi castiga locu pe acolo in vreo fonctie”.
• Cel mai jenibil spectacol al disimularii irelevantei, adica un Krud si Krunt fel de “a nu avea cu ce ma lauda decat poate cu prezervative rosii impartie pe strada in ciuda scaderii demografice si a faptului ca tara ii imbibata cu pensionari care din ce in ce isi permit sa nesimteasca impreuna, ciudata mixtura denaturanta simbioza a promiscuitatii tarzii si desuete oricarei constiinte in concreto libera de orice predetarminari consensual predilecte unor preconceptii letargic triste…
• Gandesc doar la un aspect si anume daca acel AX adica OM si ma refer fireste la Vasile Dancu ce a gandit in momentele acelea penibile… sa i fi placut hieniada sa i fi displacut atacurile ieftine sa se fi rusinat de reprezentantul PES pe care il priveam privirii si ii citeam dezamagirea si cand si cand revolta dezgustul si iarasi iarasi gandeam oare omul Vasile Dancu de asa colaboratori are nevoie sau de asa indivizi pentru care letargia intelectuala este un mod de a fi iar voluptatea interjectionala este ragnetul si muscatura verbala… Poate ca pana la urma Politica inutila este specific national iar politica in limitele corectitudinii o exceptie care va avea intocmai un caracter marginal…

era sa uit acum lucrez la o firma” , acolo am semnat si solicitarea de angajare dar totodata si demisia cica pe acolo se poarte sa o scrii apoi sa o semnezi si cand se decid ca nu mai esti K data este doar o formalitate…asta la capitotul mare indiferenta la mica ignorata,sunt in acelasi timp, exact mercendiser o fac pt bani preacurvesc lucrativ pt bani si scriu din lascivitate pt mine da(r evaziunea in scriitura este aproape astazi infractionala ma refer la scriitura sincera… poate in cel mai neasteptat ungher de bucurie consta uratenia noastra inaintea lumii dar intre noi ca oameni suntem pretutindeni frumosi niste frumosi nebuni