NU sau intre DA si NU ori intre NU si DA
Am regasit in vreme, cadenta namsuratei ploi, combatand Cerul mi am revarsat durerea solitudinii peste capatiul unui OM… si totusi, nimic din toate acestea nu imi este macar pavaza a tristetii ci totul parca apare ca o bucurie desarta in discontinua vacuitate…
Undeva prin Cluj imi petrec zile, Timisoara fiind idealul unei optici aparte, nocturne, boeme pline de un ecou, neaparat al eului, astfel, poate ca anonimatul pe care orasul prafuit il aduce in mintea mea este cel mai bun remediu departe al uitarii de sine… singur, in pustiul clipelor cand ceasul decurge orele iar gandul parcurge trairea si iarasi la trezire aflu ca sunt aservit supravietuirii…
Niciodata nu am iubit singuratatea nici macar cea monahala, o priveam curios, cea intelectuala nu o credeam, todeauna in mizantropia intelectualului se ascunde dorinta arzatoarea de lume de imbulzeala de omenesc INSA din nu stiu de ce intelectualul pare mai retras si ilizibil realitatii cotidiene a lumii, pregnanta lui este…ambiguitatea
Peste tot este amurg, un amurg… de altfel in departare simt gustul amar al vietii orasului prafuit, desigur nu i vb despre Timisoara ci de Cluj locul unde devin dejectiv resentimentar in limbaj, cu siguranta nu si la nivel de constiinta…
Din constiinta sau din suflet sau din minte iubesc, voi iubi … astazi, ieri si maine, apoi daca ar fi cuvinte nu as mai avea pe buze tentatia necuvintelor… Din gand imi este dorul acum pe vremea amurgului prin timpul noptii anuntate ca zbuciumul dorului e lumina eului ei… maine, ieri si astazi nu sunt decat ale reamintirii clipe cand impreuna strabateam orasul prafuit privind cum in preajma noastra rasar indicii ale bucuriei… Teatrul… Purificare a fost o anatomie a luxului privirii cand impreuna am parcurs calea catre Momfa s a iscat in minte nuanta Cerului…
Un film bun… de vazut… si asa mai departe
http://www.youtube.com/watch?v=JRgIbKEsYT4
Nu stiu de ce atunci cand ploua Oamenilor li se arata cat de lumesti sunt imbibati si imbinati cu noroi… cata oroare de lut si risipire de tarana…
Cerul indreptatit la a fi privit doar in ultima instanta a trairii fiindca viata ne poate duce cu gandul la hula… uNu sau ceea ce se poate afirma despre ce ni se pare a fi cautarea… Un singur Eu si mai multi exploratori ai Fiintei nimic dintre cele ce ne sunt poate catre noi toate si totul se rasfrange in vid o mai mare placere a nuditatii ca efervescenta a privirii tacuta fractura treptata ruptura a OMULUI de lume si departare de Cer…
30 un numar iar 60 altul, ce urmeaza este rigiditate sau poate cea mai in alertete neglijenta a inertiei…
da da da candva in lumina unui undeva iscam CEVA UNu denegare, degenerare si generare…
sa iubim, fara a privi inapoi, sa ne dorim iubirea doar cu gandul ca undeva aproape sau departe ne asteapta o certitudine, cu pasii celuilalt sa calauzim privirea catre toti…
sa purtam dispret, fara a privi inainte, sa ne fie lehamite de cugetarile care duc in ispita urii…
eu pasesc sa povestesc cu Dumnezeu in vis putin sa vad ce mi zice ingerul pazitor si ce mi scrie Sfanta Fecioara pe pleoape in noaptea asta
