Pregatim un “Meeting” pentru Universitatea Cluj, am o usoara unda de dispret pentru acei “Clujeni” care cer desfiintarea sportului universitar clujean
Am privit pe blogul lui Mircea Badea, sper sa nu capat molipseala ca dupa emisiunea lui ca a fi de rau, este cam singura emisiune a lui si a lu Gadea pe care le mai pot accesa cerebral
Un bou, nimic mai mult, un individ care seamanan teribil cu aia pe care in perioada comunistoidala, regimul ii punea sa fie lachei, acum a ajuns sa fie sef de paza intr o institutie cu rigori germane, s a luat de gestul meu de a intra pe la popor si nu pe usa dosnica a angajatilor, ii spun ca nu mi s a amintit din nici o parte fapta in sine, el imi zice ca face referat, eu ii zic sa mergem la direcatorat, el la fel alergam amandoi, ce comedie, ajungem la directorat si el, ii zice la unul, tip de treaba ca avem o problema, eu explic, el tace, apoi eu ies el zace… Doamne ce tembel
despre cele ce au fost candva undeva scrise
In tara asta nemernicii se vanzolesc in parlament ca viermii pe cadavre ciumate, au ciumat tara si au stigmatizat poporul
http://www.realitatea.net/?domeniu=1&stire=79453
TRECUT
http://www.youtube.com/watch?v=luuGRRT62qg
SI PREZENT
http://www.youtube.com/watch?v=bwySwapqIhA&mode=related&search=
Imi dau cu seama ca azi, Toma, este valabila aluzia, de fapt daca tot se rezuma la lume, un OM nu poate birui neimplinirea Eului ranit de vanitate… pe noi sa ne reamintim de parca uitarea fiindu ne in preajma privirii si traind aici aceeasi paloare a pleoapelor ne insoteste zilnic intr o nisa de NEcuvinte sau permanenta unor clipe atat de fragede incat se pierd in hula zorilor si se ratacesc prin ruga noptilor… stranie si alogena presupunere a pelerinajului mincinos inaintea lumii, unde un OM este intrus iar lumea isi este siesi aleasa savarsire de contradictii…
Nu stiu decat ca sunt, in amintirea unui eram doar un gand mi am potrivit in realitate asemanarea si visez in fiecare zi despre ce voi putea candva fi si totusi ascultati Parazitii “Daca pozele ar vorbi”
http://www.youtube.com/watch?v=gK6gf9kb0PA&mode=related&search=
Din reflex imi daruiesc astazi un gand… am incercat sa plang si nu voi putea vreodata fiindca nu cred decat in evidente… nimeni si nimic nu ma poate opri la speranta nimic si nimeni nu ma va putea rataci la nesperanta… cand ai un Crez viata este numai ascultare in nici un caz sfarsitul nu vine vreodata nu este momentul… cam atat
In carE soareLE nu se lasa acoperit de ridicolul norilor, de parca ploaia din nimicul cenusiului refuza ternul pamantului, Cer de sticla, fara transparenta dar nici mata ci doar un Cer de privit, din umbrele ochilor se nasc micile nuante ale toamnei, acum este frig iar maine sunt sigur ca are sa vina si ploaia mai apoi vantul… Cuvintele sunt doar in fuga gesturilor risipite iar placerea de a rosti este inghimpata… Locul acela prin care pasii se pierd iar mainile capata un contur rigid, Locul acela din care mainile se reunesc iar pasii cauta o cale a rugaciunii, Locul acela dorinta si nimicul… Locul acela o vreme vreau sa fiu singur chiar daca cu oameni in prejma mea vreau sa vorbesc mai putin sa tac si sa privesc ce frumosi sunt oamenii aia putini doar pe ei vreau sa ii ascult s ale ascult susurul gandului sa le privesc adumbra ochilor bantuita de privirea Cerului in prapastia incertitudinilor pamantului
putina fervoare alegorica nu strica dar oare toate semnele si punctuatiile pot face deliciul unor frazeologii sau poate doar printre rigori gramaticale acestea pot evita la un moment dat drama rigiditatii acestora in regasirea printre cuvinte a spontaneitatii unui singur aspect acela al libertatii gandului transpus ca instantaneu al eliberarii de angoasa corectitudinii gramaticale…
sa scriu acum, avand in gandul meu clipa de refugiu in viduitatea decurgerii spontane a cuvintelor, un sens fara insa prea multe intelesuri doar sub(i)ntelegerea sau intercalarea in libertatea cea mai prin desertaciune asumata in alegerea cuvintelor si risipirea lor in fraze la libera intentie a intelegerii fiecaruia…
nuanta de privire poate ascunde un cenusiu latent in penumbra albastrului de toamna… astea ne sunt vremurile de cele mai mult ori in ambiguitatea virila a tentatiei superficialitatii…
astazi religia ca atare nu exista, doar impresia omului ca poate ecumeniza a dus la inventia religiei
stii ce poate salva Crezul doar privirea ta catre Cer si nu i o metafora
privind lumea iti dai seama dca poti sau nu sa scrutezi Cerul
incerc sa vad lumea incerc sa vad lumea
http://www.youtube.com/watch?v=kSfBdrK1ZO4
acum ce as mai putea sugera decat doar ca lectiile vietii nu seamana deloc cu trairile privirii ci poate doar cu a ochilor fervore dupa carnea care rasfata pe strazi lascivul joc de coapse , femei si fete, copliaria consumata n fumul de tigara frivol si aiuritor iar fecioria nu i azi precum arderea in alb de odinioara ci doar perversiunea mai razbate dar printre voalurile fastului , strada pasilor tuturora si calea dorintelor unora , nimic din ceea ce apare drept vorba nu poate fi decat rareori luat drept Cuvant… doar poate tentatia indusa unei dorinte permanent esuate…
http://www.youtube.com/watch?v=nZWdYhEcedQsa putem spera si mai mult putem avea poate certitudinea faptului ca in amurg privirea intre / vede orizontul zorilor iar in roua ochii sa si plapandeasca cenusiul diminetilor caste sa ne permitem surasul jocul de coapse printre pasi ravasiti de uitarea in timp vremea si vrerea apusului de soare s a sfasiat din ridicarea privirii si apasarea pleoapelor … acum si aici fiindca mai apoi urmeaza un plans al bucuriei de dupa marele necaz, razagul vocilor , cuvantul urzeste iar vorba zideste impacare ori desertaciune toata lumea tot omul si genunea … loc de pelerinaj pentru curve, ticalosi si perfizi in caricatura deloc reusita decat prin purulenta sicanei ochilor inaintea noptii… zori crestati de luna plina, ratacita diafan printre nori alunecosi in pantecul cerului strabatem ruga pe langa alte blalasfemii aruncate in vigoarea abisului din pieptul imbibat de rani ale pamantului… delirant tel ne am ales prin traire … frivola soarta ne a fost harazita prin tradare…
http://www.youtube.com/watch?v=nZWdYhEcedQ
singuratatea mea si tumultul celor care se rastesc impreuna catre Cer, nimic mai mult decat acel sentiment singher al iubirii care te face sa spui deseori ca cea iubita poate sa aduca norilor seninul iar Zorilor tarzii roua diminetii, amurgului ceata care risipeste penumbrele aduse de ploaia din afara lumii dar launtric imbibata in OM … un altfel de a privi , o alta izbavire vine pentru OM din rugaciunea lumii, firea unui necuprins si soarta unor minti deloc presupuse nubile dar permanent in tentatia firida a inocentei apare drept rastalmacire a crucificarii…
sa luam loc la masa celor sarmani , pe cei bogati lasandu i rigorilor tenebre ale gandurilor caste, adast momentul pana cand voi fi pe undeva launtric impacat cu destinul iar temator il intampin asteptarii clipei pe cumva Acel care mi va fi in soarta sfartecarea sau poate bucuria regasirii intru fericire…
sa fiu doar tarana care faramiteaza viata sau lut inchipuit pe al trairii tel stapan sau instapanit de amurgul unei toamne reci senile putrefacte, un artefact al muribunzilor si o recluziune pentru fugarii boemi ai lumii…
