Fanu’s Weblog

in zori, calzi, norii sunt departe, zarile imbiba in soare, rasaritul, ascult coloana sonora a filmului Amelie, intalnesc pe cineva si intreb “oare furnicile au inima”? … intr un singur gand mi am ridicat privirea catre Ceruri, nalta mi era pavaza asternutului, in umbra mainilor mele se vedeau luminile celor dintai martiri, slava era in toata taria ei deaspra capataiului meu… si totusi nu va pot darui obrazul meu stang, doar spre ivirea celui drept, se poate isca sarutul, obrazul meu stang il las doar mamei si tatalui, fratelui si bunicilor, unchiului meu, celor iubiti si iubitori… sa mi las in urma clipele intregii singuratati, faramitat de o clipa a ingerului lipsa, in strigatul durerii dorului catre Cruce, atins de calea celui dintai Adevar, urmez pasii asez inaintea lor rugile mele iar mai apoi culeg lacrimile risipite pe obraji in drumul suferintei… si totusi, rad pentru ca DrAgOsTeA inseamna bucuria unei zile si a unei nopti … a intregului din OM si a intinderii tinutului lumii…