Fanu’s Weblog

catalinstanciu.wordpress.com

http://www.youtube.com/watch?v=o2vbZnlccrk

Fiindca
iubirea i un zel întunecat iar luna înseamnă desluşirea voalului înmiresmatei dragi iubite
fiindcă numai noaptea privirea I de lumina penumbrită
şi doar o culoare feerică sau poate numai pastelul norilor tarzii, sa l peTreaca, inaintea ei, printr un amurg ilarizant al irisului, suras venusian îi este numai vespinei, I doar suspinul
iubita mi dezmiardă gândul şi a mea minte răvaşită de dor şi drag surâsului ei pârguitor
se iscă în inima chipului de rug dogoritor cu un gând şi un surâs topit pe o pleoapă mi răstălmacesc azi eul de al ei destin aparte, fiindca, Tu,
să iubesti , astăzi fiind iubitorul iar maine să plangi de fericirea iubitei iubitoare, să iubeşti, doar Tu,
lacrimi să las obrajilor în zori iar noaptea să mă cuprindă în roua caldă a verii, dorul de iubită, Eu, am sa plec, departe,
Fiindcă
zorii soarelui zugraviţi în diafanul lunii cerului îi revin barbatului
de când şi până când voi fi pămant, curând
ţărână înfăşurată în mireasma vieţii, plămădind
Fiindcă
mă trezesc dimineaţa cu memento că lumea are să fie într o zi fără cer
iar eu voi fi atunci un nehotărat nici muritor nici înger
căci poate doar un OM sunt azi fără a fi printre fii
de aceea când voi muri nici măcar câinii nu mă vor pişa
iar pisicile în vreun fel nici măcar nu se teme –vor de umbra mea pe o cruce oarecare doar spoită
REPAOS un altfel de chaos
…în cer un Dor către lume iar din privirea OMULUI se îndreapta către Cer o Rugă
Dumnezeu NE este pavăza a tot şi toate, lumina de întunerec, Dumnezeu NE este
iar noi II suntem Lui, întunerecul de lumina pe când amurgul fi Va în totdeauna al eroilor
vis… vendetta… la început era doar un OM mai apoi a aparut lumea în penUm)ra(blarea Omului iar la final OMUL se va fi desăvarşit în lume prin Fiul de OM… în carne se gasesc luminile începutului şi umbrele sfârşitului, viaţa …iar sufletul este sfârşirea doar făramiţarea nimicului din eu… cand somnul vindecă rănile conştiinţei şi regăseşte teama de invazia inconştientului, în realitate, când printre noi sălăşluiesc şi îngeri, nebuni ne par, privirii, iar ochilor doar nişte bieţi smintiţi… scuipaţi alături dar nu în obrajii lor căci ei vor Crede şi se vor mântui recunoscand pe Iisus din miile de vii, cu răni şi plăgi ei vor surâde iar noi în curăţie vom plânge pe ai lor umeri livizi şi vom asculta ale lor fericiri iar mai apoi în ploaie ne vom curăţa ale noastre trupri de carne şi vom rămâne în inocenţa prima a privirii lor, nebunilor curajoşi… De Dumnezeu clarInainteVăzători…
Trezirea de pe un mal închis oricărui ochi, când mort este căpătaiul regilor, astăzi tumefacţii poartă pantecele femeilor, mame… şi taţii, cei uitaţii dincolo de viaţă şi pe ale varstei graţii privesc tristaţii, travestiţi în striaţii de mizantropie învăluriţi, privesc… cum Cerul işi deschide poarta spre întunerec astfel păşesc agale şi în privirea care adastă sfinţii, ei văd cum se desăvarşeşte trăirea cea de după viaţă
Fără ea
parcă mă înfund în orbitele bolnave ale singurătăţii, coşmar strivit de reverie
îmi este gandul coapsală dorinţa iar răvăşire a răzvrătirilor îmi va fi amurgul, vis descărnat… un vid aduce clipa, voalul nemarginitei tristeti imi este momentul, solitudinii… apus drept răspuns gândului răpus tristeţii adăstând… in amurg din norii amestecati in cenusiu invaluriti doar, noaptea si moartea si noaptea si asa mai desparte…

Asta noapte deja sunt bucuros, o clipa mi am lasat avatarul tezei, dureroasa clipa de rasfrangere in carnea mintii mele doritoare de libertate, si am ales teatrul, Hecuba, necinstind poate timpul arderii, insa nu mi pare rau nici daca din pricina asta nu voi strabate calea catre licenta, pentru ca voi pica din nou estietica, probabil, macar mi am mai adaugat un chip la felul asemanarii mele catre cautarea unui OM,macar ca,
nu am avut chef azi de scris, prea mult, insumand gloria unei clipe am ales un mement(o altfel decat acela al ruminatiei intru scriitura… pentru ca timpul ochilor mei trece si privirea mea oboseste… dezgolita fire a tuturor durerilor… nu mai vad cuvintele decat amestecate… ferecate n cel mai fervoric caricatural cu necuviinta ravasite de dorul dupa Nor… altfel de cat le as vedea normal asezate pe hartie… imi este dor de perisabila hartie de scartaitul stiloului si cumplita intindere a cernelii, nefast sau fast tinut al unui rigor mortis, depasit de soarta… predestinat la decadenta si poate chiar la moarte…intregit… pe la 18 am mers catre centru, mai apoi la 19 am ajuns in preajma locului, am intrat undeva la demisol, se tinea un serviciu divin, cantece sfinte, cersetori parca mai bine imbracati decat ceilalti, pasesc atent si vad un pastor, preot, popa, il intreb H e C u B a unde isi are tinutul???, “pe scari urcati si veti vedea” imi raspunde zambind, bineVoitor… mi se spune… mai apoi, ca desi pe biletul meu scria ora 19, pe afis era ora 21, nu am realizat decat atunci cand Ramona Dumintrean, Actrita, mi a spus ca la ora 21 se joaca… teatrul… si am plecat, in drum spre camera mea alba, mi –am pricopsit ochilor “Povestirile Hasidice” intr un tarziu, am ajus in statie, mai apoi impreuna cu un OM ne am cautat privilegiul privirii printre ecourile celor artisti la Expo Transilvania, intr un final, am revenit si am vazut un loc al crucii, fara de acoperamant, invadat de antichitate greaca, gloria si sangele jerfei, atmosfera, asteptarea, intrarea, usi asemeni unor gratii, regizorul, cand in scena cand printre noi, pe furis mai vedeam cate un actor, 20 59 am intrat in tinutul unde H e C u B a si a intors varstele, si a adunat rasunetul durerii cand pe langa ea isi ducea voalul putrefact, fiul, anuntand parca, valul fiicei, krud desti(n)d, celei dintai iubita, in amurg, printre nori, celor dinspre zari, din întregul orizont, vantul cu toate mladitele lui ostoite de atata umblet in raspar, prin lume si a ingaduit popasul in scena, pana si plansul, durerea dar si rasul uneori isi afla ochii, privirea dar si lacrimile in van, prea mare suferinta, prea multa este destramarea, prea cinica singuratatea n lacrimi osandita… si daca totusi in tipat se isca durerea cea dintai a ultimului suspin al clipei ce niciodata nu i indeajuns sa si lase n vid amarul …actorii, miscarea semiCerc, lumina din amurg si norii, pana la rasunetul strazii, un porumbel razlet cautand locul de somn, al noptii ragaz, lumea asezata, asaltul de cant, toata Grecia, care si candva in glorie, numara eroii si adasta luptele, renasterea prin jertfa, executia, impasul momentului de ratacire, ecou al milei, curmat de sabie, razbunarea si ademenirea intru moarte si orbire, judecata cea intru dreptate savarsita, F I N A L … prevestit… profetia care atrage intreitul sabiilor… iar la final suicidal… si renasterea…
am plecat, uimit, mirarea fiind potolita de actorii care s au amestecat printre noi, cei contemporani, intr un loc, acelasi al crucii, fara de acoperamant, invadat de antichitate greaca, fara vreun cuvant la onefm mixa Negru, cu nuante de folclor romanesc teribil de asemanator acusticii de scena…pasii mi se pierd in noapte, oras, lumini , eram acum oare oameni imprejmuiti de pasii lumii insa nu mi pasa de nimic, nici macar de vociferari nici macar de linistea noptii nici macar de mine…sa mergeti la HeCuBa …

A/dica de la MITA, TICASLOSIE, SAVARSIRE, sau savarsirea ticaloasa a mitei, cate variatiuni pe tema data se pot face n acest consens al incoerentei de oranduiala din tarisoara… junetea institutional /sportiva, astazi este vazuta de muierea asta ministresa ca oportunitate pentru cheltuieli !!! in criza indusa !!! , daca sed si cujet cred ca are intr un fel dreptate, ei ne au dat criza, noi cu sau fara reduceri sa cheltuim, eventual, bine… nimic mai mult decat un indemn dezirabil, fireste mai ales azi cand pe buzele tuturora si in beciurile doldora de vid a patruns mercantila treime, criza, retardul salarizarii si mai ales recesiunea pe care marinaru a gasit de necuviinta sa o anunte intr o sedinte de guvizi care avea cu totul altceva pe masa de lucru… totul este sa supravietuiesti daca un chiar nimic nu face decat sa te mai bantuie inca asa cu strictetea prostului gust al amarului din viata…

Ca/catul asta are ceva din putoarea celui cu o vechime de 45 de ani, cumva se regaseste daca nu in imagine si aspect cel putin incepe sa se regasesca in culori, la unii, si, in tupeu la altii, adica omu ala, de la trustaru Felix, cred, ii arata muierii ca a facut niste cheltuieli, lipsite de orice temei oportun poporului si ea bampira o tinea pe a ei, ca ca ca, clar cacat… sa o auzi vorbind pe muierea asta despre martisor in Legislativ, pai mori…

Izul de marinel, admirator al lui arpi de Cluj si conviv intr o viata anterioara cu securistul de la curtea lui arpi, face din tarisoara un bazar ieftin al deziluziilor, unora, pe fondul rapace al exteriorului. Dar din cacat se poate iesii doar impreuna dupa ce ne au bagat incuibarile lor in cacat amu ar cam fi cazul sa ne si scoata, treaba este ca astia s au obisnuit ca putoarea sa fie raspandita in tarisoara iar la ei sa ajunga doar vesti despre ea dinspre tarisoara…
Miasma asta “politica” nefericit legata cu nod de marinel, la o cravata de care atarna tarisoara s ar putea sa ne duca nu de rapa ci de prapastie, dar macar vom cadea cu ei legati de gat in vidul istoriei.
Daca in America la nu stiu cate minute se savarseste o infractiune in tarisoara la fiecare moment liber se blatuieste vreo afacere, se dau bani electorali pentru interese diverse sau pur si simplu romanasii sunt furati pe rupte si sunt in bataia de joc mai ceva decat in comunism.
Acum ticalosia si nesimtirea, tupeul si marinelismul ori pesedismul sunt cumva carne din carnea putrefacta care stranguleaza inima tarisoarei.
Sunt satul de sleahta lu asta dar si de geoanistii de ocazie(a se citii carton) de liberali patricieni, de trustarii aservitori, de aia stau si gandesc oare vom ajunge sa cerem iarasi ca n vremurile rele din cauza utopiei lui sa traiti bine sau sa votati bine sa cerem azil politic???

mergand prin Cluj ieri am vazut pe una in statie, era cu o fetita, parea ca se joaca dar nu a fost sa fie, tipa o loveste la un moment dat cu pumnii, Dumnezeule, ce mama…
Induiosator este faptul partii de ecou a vremurilor in care Apocalipsul este si nu este pe buzele sfaramate de vipie ale tuturor si nimanui, de nicaieri sarpele cel mai vechi isi ascute culorile cu asternutul constiintelor tributare dogmei… crucificatului

ziceam unui Uist
vezi ma
suntem acolo filosofi , geologi, economisti, juristi, muncitori, elevi, profesori etc
cine mai stie ce suntem acolo
numa oameni boemi
cum sa nu iubesti U si POLI cu asa oameni

de aia noi stim sa radem sa plangem sa binecuvantam sa injuram si sa iubim mai ales sa iubim neconditionat
asta nu mai inteleg multi in ziua de azi

iubirea de U si POLI este precum un zambet de copil
cel mai tainic sarut pe obrazul stang este acel haide U si acel haide POLI
si umbra celui mai drag atasament fata de valori este U si POLI

… nEbUnII, nebunii, nebuniile, nebuniii, si asa mai aproape tocmai langa, adica, aproape, asa ca sa fie povestit, papusatii Stalin, trezit din somn, cu Hitler si Molotov, in verva, betia care descopera singurul loc cu sanatate din est, spitalu de bucurosi, mai mult sau mai putin, deloc, periculosi, la un moment(ul de Utopie, isteric(ul si incarncenat(ul in vasoDilatatie(A, dupa un scuipat sanatos si o dorinta de a se pisa in picioare, a unui cu NEechivoc nebun, preludiat si acostat cu cantece cu totu si cu toate revolutionaRe … nu eram singuri pe acolo, DAR nu in ultimul rand al spectacolului era si Mona Chirila ci fix pe langa noi, adaptatii la istorisire… si totusi, dragi tovarasi, cred cu tarie pamfletara CA/COmunismul a fost invins prin sptiale unde albul era nici mangaiere nici alint, unde medicamentele nu erau nici spre frangerea sufletului dar nici spre dezradacinarea mintii ci pentru o cat mai zgomotoasa sau furioasa cura de raSardonic… dupa ma ta, urmeaza cei tarani, fireste rusi, care povestesc si opteaza, ultimul nu vrea sa opteze pentru si este dus, adus iarasi dus si iarasi adus departedepartedeparetotmaideparteindeparte, deceDEcedeCE? aaa pai doar asa, probabil c asa vor ei sa se rada, ca si ale romaniei jeguri, odinioara si amu… noroc sau ghinion ca astia nu erau marinari sau presupusi gay ci unii mai proletari decat altii, … prezenta securistului si armei, discrusului insetat de virilitatea perfida, maladiva, a perindat ochii celorlalti intr un extaz N E B U N… atat de nebun, doar biet nebun

ciudat sau deloc straniu este faptul in Eu ca nu am gasit de cuviinta decat sa rad, chiar si la aia cu ma ta… si totusi, tandretea unui alint trist, a fost povestea aia cu colhozu, ispita lui Stalin, libidou, ioi, mno, tare al secretarei care s a dedat la bolnavii cu pixeli… RepoVestita n alb, incercarea de crucificare a reactionarilor, care duce la exilul camasii albe cu maneci largi, mult prea largi pentru a mai testa savoarea gesticulatiei, iata o verosimilaritate… cu nebunii astia nu au fost nici de nasolie, pana si fardul le a stat de minune, poti oare sa spui despre o piesa de teatru ca a fost frumoasa??? atunci cand acolo se pune in aratarea jocului o poveste, de fapt o istoriA comunismului convertita pentru bolnavii mintali, ultimul bastion al linistii … fara greata, fara pic de voma, doar cu exaltari pe buze scuipate si Votka, elementul traditional pentru prietenie dar mai ales spre inventarea unui tribunal impotriva fiecarei tagme a nebunilor… intr o dimineata, de dupa ceata, judecata si trecerea in amurg a celei care s a dedat catre aia cu pixeli, hitler era deja la portile estului, si astepta … ofu, ca din cacat nu se poate alta iesire decat impreuna, a iesii din cacatul utopiei (care exhiba sangele, cand este intonata pana la axfixie) impreuna, sa iesi dintr un cacat impreuna cu ceilalti, cacatul si iesirea, sau iesirea si cacatul, hai sa ti povestesc, mai draga, nebunule o poveste care te poate scoate din cacat, iar nebunul, cauta sa afle de fapt cum se poate iesii din cacat si intre / inainte vede ca doar impreuna, se poate iesii din cacat… inca un mesaj spre masajul mintii, aservita la suicid 45 plus inca vreo 20 de ani… mi au placut mult pantofii de lucru, moderni din aia cu metal in varf, nu merg cizmele de cauciuc la costum, dar pantofii mi au placut, un acoperis luminat si un culoar catre suferinta vie, mereu actuala, rosul, o culoare blasfemiata de prozelitii cacatului… cam atat… sa mergeti la Cluj Napoca, la Teatru National se joaca “Istoria comunismului Povestita Pentru Bolnavii Mintal”

marinare, sa mergi si tu ba, nu de alta da cine stie poate iti vine pleoapa si suvita la loc si ne mai lasi cu pestele tau imputit de la cap… cred cu tarie ca acest spectacol a fost dedicat securistilor de prin canalizarea Clujului si mai cred ca nu ar rezista prea mult la un asa sarcasm…

Starea NEecologică a tarisoarei,

http://natura2000romania.blogspot.com/2009/06/parcul-piatra-craiului-amenintat-de.html

http://natura2000romania.blogspot.com/2009/06/parcul-piatra-craiului-amenintat-de.html

Am citit o ştire despre o oştire a bezmeticimii oarbe cam de a strâmba. Ei, în general, sunt cam vreo 600, care, fireşte prinşi de criza tot mai indusa, ce!!! şi au pus în minte, pentru că aici nu poate sa fie vorba nici de căpătai nici de gând (destul de grav pentru marinarul cotrocel, care şi -a mărturisit ofu cu privire la faptul că sunt prea multi filosofi, atunci ar cam fi cazul băi, marinel să renunţi la garda aia cu tupeu a lu cristian preda, fiindcă şi ei săracii sunt tot după dex, intelectuali fără a fi desigur adjectiv(i) … ) …. deci românu nu mai vrea sa fie fra cu codru verde, nici să se laude cu iarba verde de acasă şi clar că nu i mai vine să calce decât pe betoane, cat mai multe betoane, în chiar limitele Parcului National Piatra Craiului , chiar dacă, ecologic după Europa, nu se poate aşa ceva, românul trece peste, “pentru că la românaşi merge şi aşa”, pesemne că acei în cauza nu prea au citit nici “Despre limită” dar nici “Neajunsul de a te fi născut”, tocmai de aia merg până în aproapele Parcului Naţional Piatra Craiului doar doar li se iveşte vreo oportunitate mai probabilă, de a vinde mai apoi sau de a valorifica turistic betonu, adică de a -şi face o afacere beton în zona care din bun simţ omenesc şi educaţionalul celor 7 ani de acasă ar fi dată Parcului în Eu şi nu celor 600 în Sine…
Bun, acum se ştie că ei au terenuri, se ştie că dreptul de proprietate este în virtutea libertăţii garantat, ocrotit şi proteguit de lege INSA când este vorba de aspectul N A T I O N A L , legea incumbă sau prevede restricţii sau chiar expropieri.
Cei 600, bine că nu sunt 400, ar fi fost o luptă pe cinste, pe care nu -i interesează aspectul N A T I O N A L că deh suntem români sadea care doar la sărbatori işi amintesc de o ţărişoară numită România, şi, fireşte numai când intersele personale o cer, asta tot de la “politicieni” ne a fostu dată, au conchis că vor să îşi exercite dreptul prin betonizarea limitelor Parcului Naţional Piatra Craiului , ceea ce evident ar fi nu doar grotesc ci şi de a strâmbătatea în mediul pe care Parcul Naţional Piatra Craiului înca îl reprezintă, ca reper ecologic N A T I O N A L.
Tot cei 600 au luat decizia de a se adresa autorităţilor, tocmai spre a -şi atinge scopul anti N A T I O N A L SI CLAR NEecologic, spre a putea betoniza şi construi în preajma Parcului Naţional Piatra Craiului, probabil avand în minte ca mai apoi să -şi extindă urâciunea în chiar inimioara verde a bunului ecologic N A T I O N A L.
Implicit cei 600 de românaşi, neaoşi şi sumbri apărători ai proprietăţii lor cu orice preţ, chiar cu încălcarea unui interes N A T I O N A L , au decis că drumul nu trebuieşte văzut ca o limită a construcţiilor şi protejării zonei ecologice de interes N A T I O N A L, astfel că ei în virtutea dreptului de proprietate câştigat prin instanţe au voie să înlocuiască iarba de dupa şosea cu betoane, multe betoane, c aşa vor ei, ca nişte buni românaşi ce se află să -şi valorifice dreptul fără a ţine cont de importanţa naţională a mediului.
Ne rămâne nu dilema şi nici perplexitatea ci solicitarea, pe cale europeană, dacă pe calea autorităţilor nu se va înţelege limbajul ecologic European ci doar limbajul juridic NEspiritual în buna conivenţă cu cel “ieuropean” exersat din plin atat de cei 600 cât şi de mulţi, foarte mulţi “politiceni” să acţionăm în consecinţe care duc spre Europa, poate aşa vor conştientiza, cu atenţionări şi chiar amenzi venite din extern, românaşii că sunt în primul rând români şi au o ţară frumoasă cu locuri binecuvântate şi ecologice, înainte de a fi proproetari şi stăpâni pe mediul natural ca bun naţional al acestei ţărişoare…

http://www.youtube.com/watch?v=jqxENMKaeCU

o carte, nu mi dau seama ce inseamna cuvantul acelei carti, nu am facut decat sa o deschid si apoi mi am petrecut capataiului Cuvantul acelei carti si totusi nu era decat o carte, cu ce am gresit oare cand am deschis ca sa nu ma pot bucura decat de vederea cuvantului? nu si de inteleptirea lui , doar vad dar nu reusesc cu nici un chip sa mi l aseaman, de parca inchipuirea mea este sa ma las dus sau adus de voaluri pe care nu le am aievea macar de le as avea dar nu le am totul pare risipit si departe, in uitare si totusi deloc singur…

imi dau seama ca la filosofie a face o teza de licenta este ca si cum te ai lasa devorat de timp, un timp pe care nu l ai avut niciodata inaintea ta, un interval pe care l ai cautat viata si iata ca esti inaintea lui doar scriind fara pic de constiinta a scrisului, de fapt scriu si ziua unrmatoare nu ma regasesc deloc in ceea ce scriu…

nu i asa ca ai impresia ca te pierzi , eu ma pierd in cuvinte
acum am realizat ca filosofia este doar o treapta
ce urmeaza filosofiei este o alta cautare insa si mai acaparanta
este ca o betie cu testamentul pe masa

un dialog, despre un fanion cu Universitatea Cluj, daruit
nu stii cand viata poate sa desparta 2 oameni, ramane in urma darul unui simbol, oarecare poate sau izvorul unei ciudatenii,
da , E cand moare un OM pe care il cunosti si ai ceva orice de la el tocmai ca iti vine sa ii urmezi o zi macar drumul lui avand in minte darul si asa te trezesti sa zicem pe stadion pe un loc intr o tribuna unde el statea odinioara
un alt dialog, despre teatru
teatrul poate duce viata in ispita mortii acelei vieti ca un teatru sterp in replici dar genial in gesturi, teatrul poate duce viata in ispita mortii acelei vieti ca un teatru sterp in replici dar genial in gesturi, momentele de glorie ale acelui teatru zilnic se vad exact in acele clipe cand aplauzele confirma gestul sau in teatrul jucat, joaca este actul in sine teatral iar jocul inseamna teatrul luat ca atare, am vazut nu de multa vreme un actor care se juca era atat de natural incat jocul a dat masura teatralitatii l am intalnit azi pe actor in viata de zi cu zi, la agentia de teatru juca si se juca, era la fel de natural iata Actorul si piesa Take Ianke si Cadar, la Cluj, pacostea este atunci cand ajungi sa constientizezi gestul si sa il controlezi , atunci incepi sa joci de a binelea, langa ceilalti, cu ei, impreuna cu ei, departe de ei,mai apoi , experimentezi si cand ajungi sa ti fi epuizat in gest fata de ceialti improvizezi iar cand ai inceput sa improvizezi iti dai seama ca esti prins in capcana vietii ca act teatral… scaparea sta fie in nebunie fie in ceea ce faci tu la tara, relax iesirea din teatru evaziunea in naturalul care te obliga la liniste si uitarea jocului, nu mai joci nu ti mai ramane decat linistea si amurgul si zorii si bucuria de cer si pamant, cred ca abia atunci cand te eliberezi de daimonul acesta… constiinta poate sa fie privilegiata de ochi de privire si priveliste, atunci se isca si sufletul, adormit odinioara in jocul mintii, perfid si solitar, ambele parti ale tale se peTrec, nimic nu mai ramane in urma exista doar inainte, nici macar alaturi…

ai invatat sa nu ti mai pese de ceva anume, doar doar ti s a schimba, putin, viata, speranta ca privirea iti va fi redata, surasul, sarcasmul cast al ochilor, pierduta privire care lasa in urma lacrimi neretusate de fard…

scriu scriu fara vreo nisa in constiinta, scriu, doar este pentru licenta, sa gat si a 2 a facultate, ce pula mea ???

Am primit de la o colega de mess,

Astazi, in sedinta de guvern, presedintele a declarat oficial ca suntem in recesiune. Marinarul fara caracter a criticat sistemul de invatamant si piata fortei de munca din Romania si a atacat direct clasa intelectuala, cu studii superioare. El a spus ca Romania duce lipsa de lacatusi, tinichegii, strungari si femei de servici si piata fortei de munca nu are nevoie de filosofi si oameni pregatiti,pentru ca pentru informatii specializate putem cauta si pe google. Este o jignire imensa si o nerusinare fata de noi, tinerii intelectuali, viitorul de maine, singurii care mai putem schimba ceva. Se pare ca acest individ obscur are nevoie de o Romanie a maselor fara creier care sa faca turism electoral si nu are nevoie de o elita inteligenta. Rusine Basescu. Da mai departe daca te simti jignit.

iar io i am dat un raspuns carnalospiritual asa ca de la intelectual la marinar

fanu”U”: imi permit sa zic asa
fanu: ma fut in el marinar betiv si chior sa il futa mnezo de curvar

comentand o imagine de pe blogul lui Sorin Planton
era vorba despre o friptura de pui la care asistau galinacee, un horrrrroooorrrr

poate fi interpretata ca ceva refulat in imaginarul celor care si l doresc pe marinar o friptura in suc prorpiu udat cu tarie, fireste cei care privesc horroru sunt la randul lor “politicieni” care este” ramanand doar cu gandul la marinareasca friptura… efectul acestui imaginar poate lasa pe retina acestora un mare vid ideatic si asa adormiti de fripturalamarinareasca… si asa marinaelul, castiga alegerile din nou, fireste ca admirator a lu arpad de ardeal care la randu i s a indragostit de culoarea portocalie, astfel a si ajuns cel mai dominator mascul al clujului… boc, a ramas doar in camasa violet probabil sa nu se lase asa in direct la visiniu… cica premierului ii vine de minune pusca si cureaua lata… candva era si el lider pe la studenti, de ala comunistoid, acum i a ramas doar cantecu

tot pe bolgul lui Sorin Platon, despre eba militarista

Sorin, eu cred ca s a urmarit inlocuirea in pas de defilare evident epilata n toate cele si siloconata n buze, femeieba tractorist din vremuri cu recolte clonate siliconic, cu femeieba militar ca marinar ca deh nu se putea altfel facuta tranzitia decat in famiglia, din vremurile secetoase dar bine cosmetizate la fel de siliconic prin implatunuri fireste in partile esentiale… eu cred ca nu s a gasit alta rima cu de la ala de si zice consilier, pornire , Preda Cristian parca il cheama, care a avut tupeul sa compare intr o emisiune de trista amintire pe Seniorul Coposu cu un marinel care la inceput s a dovedit nestrusnic si nevinovat iar amu si a ajuns in prea(plinul(gol al paharului rabdarii prajite a poporului

tot pe blogul lui Sorin Platon, no nu mi am putut decat expune parelnica opiniune
Cea mai exotica parte este aia in care reconciliaza gagiu cu branza si gagiul cu natiunea vida, deloc ciudata in conditiile in care la cotro se hahaie ala marinaru iar la victoria se bocaie ala mic, geoanizatii isi dedica plenar acel psd psd psd care se aude ca pe stadioane franare desi visnii iubitoare de portocaliu iar liberalii isi vad de coltul lor vesel in timp ce udemereii disciplinati merg gregar dar interesat in Europa, pe restul lasandu i intr o perpetua “ieuropenitate”… ar fi fain cred sa auzim un tandem de engleza ciobaneascomarinareascopamfletara de la tribuna Europii…

intr un mediu absolut discrepant incuibati mercantili si saraciti boemi camuflati de vesnicii derutati ai sortii si de acei aserviti unor culori si falselor pudori de nonValorice politici, aparitia unui partid care sa poata aduce inainte un capatai spre diminuarea capatuielii ar fi ceva de a dreptul utopic…
si asta era o ipoteza de lucru

eba, fata marinarului, ce militaroasa, si nu agrara, care prefera sa aibe arma in mana in locul cosorului inventat de Moceanu … o prezenta cu totul si cu totul “ieuropeana”

restul este numai si numai tacere …

si muzica