Fanu’s Weblog

daca un singur om si ar lasa umbra sa, sborul celorlalti, dintr un moment intr o vreme, numai clipele ar ascunde in menirea lor, sentimentul alteritatii, bantuit de resentimente, omul se sustrage lumii tocmai din pricina celor mai anoste si golgotice savarsiri ale cugetului, dogoritor poate sa i fie sorele si rece n alunecare luna, caci intelepciunea vine spre chip iar gandul catre asemanare, un loc din care noaptea nu si afla niciodata lasarea intru Apus, s a iscat pe un tarm pasul lui Eu, in urmele prigonitorilor, apele au lasat timpului rostul unui rod asteptat, fara vreun gust anume dar, doar starnitor de dor

… intalnirea umbrelor, amestecul lor, lasa loc in privire, neantul; sa cauti mereu, in linia trupului tau, savoarea firii celui dintai sbor, sa uiti intr un glas ca vreodata ai cuvantat aflandu ti vesmantul sufletesc, in chip;

poate,

Cuvantul este cheia iar rostirea inseamna “cuvantul fundamental”, Vocatia Eu si Tu este duala, INSA prin UnU, ea este cuprinsa in universul intreg, limita care forteaza uneori argumentul filosofic, si, nehotararea care alieneaza rareori incercarea de gandirea a nuantelor, Eu si Tu sunt consecinta vocatiei insasi, care inseamna un dat, Eu si Tu sunt doar reprezentarea, in parte a lui UnU ca sursa de Fiintare, in parte a lui UnU ca izvor de raportare si relatie si nu in ultimul rand un implicit al manifestarii in universal prin mijlocirea permanentei intru “cuvantul fundamental”; desi, se contureaza o dualitate, Eu si Tu nu pot exercita banuiala subsumarii in momentul expresiei acesteia, tertul fiind Acela sau Aceea, El sau Ea finit al contextualitatii, truisme ale exercitiului am putea sugera astfel vitalitatile gandirii; filosofia transpune argumentul insa cautand limitele, primordiala fiind nu doar uimirea, ca lentoare inaintea vietii ci si mirarea, ca savoare a tot ce implica trairea; partasia de a te face martor la un “a fi” intre Eu si Tu SAU, a te indrepta catre insumarea dialogala dinspre un “a avea” intre Eu si Tu, a se intrupa in scena si a si persevera rolul vocational si rolul relational; partasia presupune discutia, disputa si nu in ultimul rand determinarea unui etic deloc fortat conjunctural

… filosofia ca deliberare de Eu si gandirea ca libertate a lui Tu, Acela fiind tertul asumat tocmasi spre relevarea lui UnU; Eu si Tu nu si au un loc anume, pot fi in sau in afara lumii /lume doar ambitia de a te ancora intr o anume sau oarecare realitate este imboldul spre a parcurge o cale, cea, poate a decalogului, alteritatea este un specific iar justetea filosofica este un joc de cuvinte…

http://www.ciutacu.ro/

Tresalta inima de bucurie, cand pe un ipochimen ca asta il cauta astia de arginti si se isca in gandul meu nu neaparat posibilitatea de a l vedea vargat, ar fi prea bine si totusi prea putin, ci de a i se demasca astuia ticalosia, sa vada tarisoara.ro cine este in adevar asta.

Numai ca asta se pare ca are un statut special in Romania este favorit la curtile marinaresti si probabil nu doar, s a orientat baiatu, probabil si pe la altii

Destul cu fecioara cheala si securista preacuvioasa, ambele imagini favorite la Cotroceni respectiv si probabil Victoria, fireste datorita pasiunii visinii pentru “politica” portocalei care pe zi ce trece este tot mai putrefacta.

Si totusi vb lui Tomita “ma cine il tine pe asta???

Gandesc ca era si vremea ca putregaiul de sub pres sa fie scos cumva, candva si de undeva la iveala. Oare cine a avut interesa sa amane atata vreme si cine sa dezgroape asa curand?
Sa fie un alt paravan pentru a ascunde mizeria Ridzi – Udrea?

Nici macar frf nu se atinge de el. de ce oare???

Sa vedem cat tine minunea, 3 ore, 3 zile, 3 saptamani sau pana trimite iar asta din gruia o scrisoare la marinel si marinelul cu lacrimi nu de minotaur ci de crocodil esuat intre Udrea si Ridzi, va plange, probabil intr o conferinta de presa cu ala din gruia in contumacie(cica ii in concediu, il doar nici in cot, pentru ca stie ca marinelu il rezolva daca nu altii, oricum daca nu mai iese marinelu presedinte cred ca ar cam fic azul sa si schimbe pasiunile, de stipendiu, politice), ca uite un cetatean bun este cazut din gresala sub incidenta legii si ca ar trebui ca institutiile sa il ierte si sa il lase in izbelistea vremurilor, pentru ca uite nu i asa deja au fost sacrificati destui si destui au deja pe urmele lor comisii.

Sincer, nu mi vine a crede ca pe asta il poate atinge ceva atata vreme cat seva puterii lui este mult mai gaunoasa decat cred ca stim, noi, toti laolalta, iar ombilicalul este nu doar greu de taiat ci si foarte solid ancorat in pantecele fortelor interne si externe care il sustin si intretin.

Si totusi nu puteti trata din nou cazul din 2000?

Daca asa cum imi raspundeati candva, ca prin din 2000 nu s a intamplat nimic atunci cand ati fost primul care a scris despre tinutul pe care este incuibat amu Polusu, atunci de ce sa cred ca s ar intampla acum ceva cand asta deja are Clujul la picioare si pe maretii din statul tarisoarei.ro, in frunte cu marinelu cotrocelu ca paravan al ticalosiei???

Daca nu stiati, asta deja are Clujul la picioare si il guverneaza cum are chef…

CAT DESPRE JUSTITIE…

O, nu!!! cand aud justitie nu pot sa gandesc nici la justetea aplicarii dreptului si nici macar la coerenta actului de justitie.

De aia avem sute de contestatii la forurile “ieuropene”(cum zice marinelul) de aia DNA nu a scos pe scut preferential decat prin scurgere de informatii catre presa, de aia nu avem decat un caz Bivolaru si o ciudatenie de arestare Becali(nu i iau apararea), de aia Procurorul Panait este acum in lumea celor drepti, de aia de aia de aia

Nu am incredere in Justitie nici cat sa trec strada cu ea de mana, mi teama ca ma amana fie din lipsa de fonduri fie din lipsa de probe si astfel nu voi apuca sa vad vreodata, inainte de viata de Apoi, ca balanta nu va fi masluita iar esarfa nu va mai putea fi transparenta dupa context si pana se va pronunta cu privire la individul asta din gruia cred ca Somesul ori va seca ori isi va devia cursul.

Sa ma fereasca Bunul Dumnezeu de o asa lehamite de justitie…

era sa uit
Amin

http://tibifarcash.wordpress.com/

Tresalta inima de bucurie, cand pe un ipochimen ca asta il cauta astia de arginti si se isca in gandul meu nu neaparat posibilitatea de a l vedea vargat, ar fi prea bine si totusi prea putin, ci de a i se demasca astuia ticalosia, sa vada tarisoara.ro cine este in adevar asta.

Destul cu fecioara cheala si securista precuvioasa, ambele imagini favorite la Cotroceni respectiv si probabil Victoria, fireste datorita pasiunii visinii pentru “politica” portocalei care pe zi ce trece este tot mai putrefacta. Gandesc ca era si vremea ca putregaiul de sub pres sa fie scos cumva, candva si de undeva la iveala.

Sa vedem cat tine minunea, 3 ore, 3 zile, 3 saptamani sau pana trimite iar asta din gruia o scrisoare la marinel si marinelul cu lacrimi nu de minotaur ci de crocodil esuat intre Udrea si Ridzi, va plange, probabil intr o conferinta de presa cu ala din gruia in contumacie, ca uite un cetatean bun este cazut din gresala sub incidenta legii si ca ar trebui ca institutiile sa il ierte si sa il lase in izbelistea vremurilor, pentru ca uite nu i asa deja au fost sacrificati destui si destui au deja pe urmele lor comisii.

Sincer, nu mi vine a crede ca pe asta il poate atinge ceva atata vreme cat seva puterii lui este mult mai gaunoasa decat cred stim, noi, toti laolalta, iar ombilicalul este nu doar greu de taiat ci si foarte solid ancorat in pantecele fortelor care il sustin si intretin. Daca asa cum imi raspundea jurnalistul Ciutacu candva din 2000 nu s a intamplat nimic cand el a fost primul care a scris despre tinutul pe care este incuibat amu Polusu, atunci de ce sa cred ca s ar intampla acum ceva cand asta deja are Clujul la picioare si maretii din statul tarisoarei.ro ca paravan al ticalosiei???

CAT DESPRE JUSTITIE…

Of, nu!!! cand aud justitie nu pot sa gandesc nici la justetea aplicarii dreptului si nici macar la coerenta actului de justitie.

De aia avem sute de contestatii la forurile “ieuropene”(cum zice marinelul) de aia DNA nu a scos pe scut preferential decat prin scurgere de informatii catre presa, de aia nu avem decat un caz Bivolaru si o ciudatenie de arestare Becali, de aia Procurorul Panait este acum in lumea celor drepti, de aia de aia de aia

Nu am incredere in Justitie nici cat sa trec strada cu ea de mana, mi teama ca ma amana fie din lipsa de fonduri fie din lipsa de probe si astfel nu voi apuca sa vad vreodata ca balanta nu va fi masluita iar esarfa nu va mai putea fi transparenta dupa context si pana se va pronunta cu privire la individul asta din gruia cred ca Somesul ori va seca ori isi va devia cursul.

Sa ma fereasca Bunul Dumnezeu de o asa lehamite de justitie…

era sa uit
Amin

IAR LA SUPERoFERTA

Am vazut si io la teveu pe Udrea, aia cu bratoaiele alea gesticulatoare n vant, probabil ca aveau alta predestinare, dar nu i cazul sa o demontam acuma, cum logoreiza, scuipand cand in stanga mai ales dar si lovind cu noroi marinaresc in dreapta mai ades, ca o blonda, cam depasita de situatie, pe alocuri de resapat, inexorabil, clar ca asta nu se imbraca de la Placinta, ci doar din spuma marii, isi hraneste hula si isi cultiva vanitatea penibila.

Muierea asta nu are tupeu, ci asa este ea in firesa trufie de care da dovada iar cand gramada este mare obisnuieste sa se incuibe deasupra si sa scurme pana ii pateaza pe toti. Ea se pricepe la calarit, jur, am vazut imagini cu fufa pe cal si la pus km de mocheta si la chermeze ridziesti, turismul fiind doar un accesoriu din care isca pare se ca bani colaterali.

Faptul ca urla ca o apucata de la tribuna “legislativului” nu m a impresionat, arata ca o mata ragusita de ti venea sa chemi protectia animalelor si dadea din bratoaie de parca isi chema in ajutor cadrele de la spitalu 9, ceea ce evident este plauzibil, mai ales dupa amenintarile catre Tolontan si el uns cu tate alifiile.

In fine, fufa asta nu doar ca este reprezentativa pentru “clasa politica” ci are inapoi pe Cocos, care probabil tace si face, ca mai apoi ca mno, fiecare trece de o anumita varsta, o va lasa pe km de mocheta ramasi ca amintire de la turism, eliberandu se astfel de blonda, paravanul Udrea este unul care incet, incet demasca alt paravan dupa care se ascund aia care savarsesc “hall of fame”…

Avem un trio feminin Ridzi – Udrea – Placinta, fantasticul exotism al morbiditatii ivit din cosmarul marinelului catre tarisoara.ro cu care cica ne este dat “sa traim bine”

Noi si Tu, cand ea si Voi pleca… in departele Lor, ramaneam cu Ei si eu fiindca sinele premergea intalnirii, ale Voastre pentru lume… Culorile, mainile cautatoare de tarana, Privirile, gandurile descoperitoare de adevaruri, Privelistile, pasii carora le sunt date caile, Ochii, carnea desertaciunii si foamea risipirii… Inexistenta noastra, predispozitia la ecou, meditatii aglutinate…

oamenii privesc dinspre pamant catre Cer, faramitati de dor; ingerii strajuiesc la portile Cerului catre Pamant daruiti de Har; prietenia este nu doar seducatoare ci catre pretutindeni izvoratoare de iubirea aceea perpetua si mereu o privire inspre eternitate; se zice ca lichelele nu pier si li se pare ca nu pierd niciodata dar Apelul le va fi totdeauna amurgul straveacului; un iz de viata cu vitraliul pentru o realitate totdeauna periferica dar de pretutindeni asaltata de adevaruri Krude;

… sugestivul exod al privirii, naste in OM divagarea de la Divin, iveste in lume amorsarea umanului si presupune doar ca ecou gandirea prin prisma unei autonomii relative la viziune si demascarea unei apartenente catre absoluta conglomerare de cunostiinte; Privelistea cea mai absurda a lumii poate demasca in adevaruri punti catre oamenii care nu se intalnesc decat mentalitar; Prezumtivul cod al gandirii, ascunde doar tendinte care preced tentatia nuantarii apologiei pentru societatea compacta in reactii dar risipita atitudinal, prin unicitatea semnelor repetabilitatii interpelarilor spre diversitatea de solutii; Taramul cel mai deschis oricarei priviri si desprins oricarui ochi nu atrage decat risipa de culori niciodata macar intreVazute dar, ci doar in raspar… toate acestea au fost cu deosebire necunoscute intru Totul, celelalte doar intuite iar senzatia numai amintita…

… intr o buna zi, dintr un straveac, avand o lacrima n colt de obraz, ratacita umbra a drumului sarii, mi a venit si mie randul sa plec, sa fiu invins, sa fiu satul, sa fiu sfasiat si aruncat afara din oras; pesemne ca nu am adus jertfa suficienta aici, intr un gand, toate mi au ramas ca intr un ecou, nelimitele celor dintai placeri zavorate ale boemiei mi au fost intr o buna zi luate, de ore si aruncate in neant…
mergi, aiurea, prin oras, te asezi intr un loc oarecare, in care poate ca ai mai fost dar acum ti s a parut mai nostim decat orice loc de pe acest tinut, si incerci un exercitiu, de speranta, apoi realizezi ca nu ti se mai ingaduie speranta ci doar taina nemarturisitului regret de a nu ti fi ramas decat nostalgia… si uitarea
incins cu un curaj nebun, candva mi am lasat locul si am ales exilul, insa mereu mi a fost refuzata in oras, imparatia, prea impovaratoare mi au ramas himerele, uneori gloriile, mereu frante de o pagina lipsa in istoria mea recenta si trecuta, uitata, deloc incadrata unui destin anume
sa ma scutur acum de praf si sa alerg mai departe?
… unui amurg ii seamana teribil, zorii, prin intoarcerea catre Apus, pe cand la rasarit de soare se isca mereu in locul acela doar lumina, scaldata in roua; astazi oamenii au uitat cu savarsire sa mai planga, plaga din noi si a facut loc intre toate bucuriile, fara vreun nume fara sa vreau ceva anume fara sa mi inchipui macar ramanerea, un scuipat in plus pe frunte, o hula in minus in urma ta, ca om, o nuanta si un loc al izbavirii de rele, cred ca daca omului nu i ar fi fost ingaduita privirea expresia ochilor ar fi fost total zadarnica…

acoperite dintr un dialog cu Ea,

si cred ca ma voi plimba prin cj incercand sa ma incarc de oras
nici clujul nu i asa de prielnic, precum odinioara
merita sa ti petreci o zi si o noapte umbland apoi sa te refugiezi in crucea noptii printr o mansarda si sa privesti,
si cred ca ma voi plimba prin cj incercand sa ma incarc de oras
este , stii faptul ca iesi la 5 dimineata sau chiar la 7 cand inca nu i forfota poti sa asculti pasari cantand de parca ai fi intr o padure, este atat de crud incat parca te poarta voalul,
nimic nu se poate compara cu o clipa in Catedralele din cj,
si crede ma pe cuvant ca nimic nu ma bucura decat atunci cand sunt curtat de porumbei pt o firimitura din painea cea din intregul zilei,
si ar mai fi ceva , pisicile din cluj sunt fascinante si boeme,
da, stiu dar astea clujene au ceva din autohtonia timpului
aici sunt geniale si ambiguu… vb liristei
libere,
tristeatea ca eliberare si uitarea precum o altfel de nuanta a precaritatii…