…de legat chiar, totul incepe cu un masaj familial, adica in familie, toate pareau ca se leaga si dezleaga intr un oarecare ritual, pe scaune tot felul de gagici, colorate decolorate fumatoare nefumatoare o masina visinie cu un fanion U” la oglinda, unul care in loc sa iese cu spatele din fata usilor intoarce masina facand valuri pe extreme si apoi pleaca, o actrita, blonda, intra inaintea noastra in sala, un impuls de furie, vanitate NE)lipsita de ecou si zavorul relaxarii abia incepute se isca ntr o cearta a caducitatii de a fi oarecare … ura este motivul, visceral este patosul urii, printre cuvinte descarnate si cantece dintr o epoca deloc rasuflata n metehne azi se ivesc ei doi, El si Ea, care, ar fi putut fi lejer Eu si Tu dar voalul din vis doar voalul din vis doar el a facut ca cei doi sa fie intr o clipa mai lunga decat straveacul, astfel, s au visat Eu si Tu, dar de fapt ei erau El si Ea, prinsi de dilema lui euro2… sound cu pisici isterice si lascive lividitati nevralgice n capataiul menopauzic, ceva de legat, un streang, sau poate operatia care atinge viscere si peruci blonde, ruj indelug pe buze, la faptul batranetii… balanta, un chip al vremii, o vreme a senZorilor, ei, ciudatii vizitatori, au adus in balanta, dorinta femeii, si un dor al barbatului, dupa vanitatea celorlalti, pana si a femeii de serviciu, mandrie, cumintenia inertiale, un vag moment de acalmie, anume, cafeaua de dimineata, dupa care te pisi, apoi si apoi iarasi dai de cu) ochii ea (Ei… furiosa teama de singuratate in doi, alienarea, straniul, locul celor de pe urma, metaforea ale existentei… o masina, fara euro 2 sau 3 sau 4 sau 5 si asa mai departe… jocul Actorilor a fost fascinant, candoarea adapostita, in stigmatul vremurilor, dejucate maretelor farse, intr o teribila concurenta cu savoarea disperarii de a fi, lasa retinei doar eliberarea de furia celor dintai resentimente ale lui euro2, un gand intr o partida de sex anapoda, declamatii pe marginea patului, operatii cu ustensile proletare, o reala mineriada in vietile lui El si Ea, un mar, scindat, buze lacome dupa fruct si gust hulpav dupa savoare, o pisica (ulterior am aflat ca era chiar pisica Actritei in bratele careia isi zvarcolea rolul) care la fiecare replica a Actritei, mieuna, avea si ea ceva de mieunat, acest Teatru nu mi a lasat impresia ca ar avea vreo limita, nici macar, doar gandul ca s ar putea incheia intr un tarziu nu ne a lasat preAplauzele, si totusi, impreuna, in pat I am regasit pe toti, Actorii, si tot nu am realizat incheierea, asteptam inca o masura a NeBuNiEi, un Actor, ne a aratat ca aplauzele nu se lasa asteptate ci doar ca totul s a incheiat, pacat… mare pacat… atat de placuta a fost NeBuNiA teatrului incat ne am lasat cu de la Eu vointa claustrati, putin cate putin in eul, piesei…
