Fanu’s Weblog

…azi are sa ploua, cu siguranta ca are sa ploua, a fost foarte cald, cu siguranta ca a fost vipie, si acum este cald, foarte cald, tolanit pe pat, prins intr un somn zbuciumat, deloc odihnitor, in asteptarea unui telefon anonim care sa ti spuna “Nu va intereseaza un job”?!? , dupa care conversatia se isca dupa un singur sens, tu accepti ce ti se ofera, ca dor este criza si nu ai nici vremea alegerii cu atat mai coerent timpul chibzuirii ofertei, astfel accepti cam orice numai sa poti castiga putinul care sa te ispiteasca la acea subzistenta, mereu recurentiala n lipsa de temeiuri ontologice, poate doar vegetale, legea vegetala…
dar telefonul nu a sunat,
sunt atat de aproape de umbra celui resemnat,
sunt un om al contrastelor
tEaTrUl,
nu stiu, totul este ca ceea ce se intampla acolo pe scena mie imi este la fel de aievea precum unui copil desensul animat ala cu tom si jerry
un cimitir, langa strada, alaturi de case, un cimitir obisnuit, si nelinistit, poate, sau dimpotriva, aflat la iesirea din oras, cimitirul pare drept adapostul lacrimilor, nostalgiei si omagiului, o casa darapanata il strajuieste, nu are intrare si nici iesire, un gard darapanat din lemn, si pe langa el se joaca fireste copilutii casei la fel de modesta precum gardul
vara asta mi se pare mai neutra ca oricand si oricum pustietatea bantuie deja “fermentul cultural”, in lipsa de chefu lu telectualu, ramane nostalgia boemilor, clipei…
Cine vrea un cosmar? am cel putin unul de imprumut si mai multe consecinte ale lui in promotie… si daca pana acum nu ati fost mereu coplesiti de intrebari despre viata voastra mizerabila, prinsa de criza si intinsa pe un pasaj de nelinisti, incercati pantofii celor care si au tocit pasii
unde este cea mai cruda aura gay? in preotie si moda…
nu am cum sa nu ma bucur de tot ce inseamna viata, da, intreaga viata sau viata in intregul ei ritm, nimic nu ma instraineaza de la viata, poate doar daca mi s ar risipi lumii privirea…