ingeri, femei cu coaie

…soare, lumini din Cer , penUmbre, jazz nori albi adierea rece a vantului aseamana toamna pe chipul nostru , contorsiuni rigide , locuri de veci aflate mereu in drumul meu inainte si inapoi mai incolo inapoi si inainte la calea mea catre job , fara gard langa case somnul de veci si somnul de veghere, privegherea, aseara luna era plina, frig foarte frig, oameni pe strazi, rari , pana si micile creaturi ale noptii, zglobirea lor dinspre libertate era ascunsa pe aievea, habar nu am unde , praf ridicat de vant , zorii nu i am putut cuprinde cu privirea, dormeam , intregului i a fost daruit pamantul tariei urmele puterii , o sumedenie de slabiciuni ascunde privirea doar ochiului i a fost dat sa le intreVada, ingerii reuniti asupra capataiului de lume gandesc strategii pentru OM si FEMEIE , sarpele vechi scuipa venin asupra copiilor terrei , dans fara de pasii nostrii, dans doar cu bratele catre Ceruri, dansul inimii dansul si uitarea , povesti cu oameni mari si femei mici, triste iubiri cu femei mari si oameni rataciti, mici, in lume seductii dintre cele mai straine vietii, umbrele trairii nu arata decat plansul si suspinul lacrimilor insangerate; candva de patosul hulei , un geam apropiat acoperit; ce mare intunerec poate lasa in urma ochiului, pleoapa cazuta , nu i loc pentru mine printre confuziile voastre uimirea niciodata nu mi a fost decat altfel departe, mirarea ,mereu a predestinat poate pasii mei , vremuri cand copiii pasesc inaintea voastra in negura privirii lor va aparati de risipirea timpului vostru aleator … nicaieri din nicaieri altfel gandit de nici(unde … eu nu ghicesc priviri ci le PreVestesc… prologul va rog

Scrieti un comentariu