Fanu’s Weblog

da… si asa voi face DAR nu pot sa mi reprim scarba fata de predicatorii bancilor, cei mai jenanti omologati in lumea noua care deloc nu i minunata ci mai repede tampa si nici macar jegoasa, ci perfida in pervesitatea ei, emulatia lor este nu doar falsa ci are si ceva din fardul trist al fadului lipsei de temeiuri…

va asasineaza cu iluzii, zilnic va acosteaza cu perfuziile laxului mercantil, sunt aia in costum cu nimic mai prejos in josnicie decat “politicienii”… un cosmar ambulant al unor meschini ordinari…

LoCuL, ala

iN carE soareLE nu se lasa acoperit de ridicolul norilor, de parca ploaia din nimicul cenusiului refuza ternul pamantului, Cer de sticla, fara transparenta dar nici mata ci doar un Cer de privit… din umbrele ochilor se nasc micile nuante ale toamnei, acum este frig iar maine sunt sigur ca are sa vina si ploaia mai apoi vantul… Cuvintele sunt doar in fuga gesturilor risipite iar placerea de a rosti este inghimpata… Locul acela prin care pasii se pierd iar mainile capata un contur rigid, Locul acela din care mainile se reunesc iar pasii cauta o cale a rugaciunii, Locul acela dorinta si nimicul… Locul acela o vreme vreau sa fiu singur chiar daca cu oameni in prejma mea vreau sa vorbesc mai putin sa tac si sa privesc ce frumosi sunt oamenii aia putini doar pe ei vreau sa ii ascult sa le ascult susurul gandului sa le privesc adumbra ochilor bantuita de privirea Cerului in prapastia incertitudinilor pamantului…

sa putem spera si mai mult putem avea poate certitudinea faptului ca in amurg privirea intre / vede orizontul zorilor iar in roua ochii sa si plapandeasca cenusiul diminetilor caste sa ne permitem surasul jocul de coapse printre pasi ravasiti de uitarea in timp vremea si vrerea apusului de soare s a sfasiat din ridicarea privirii si apasarea pleoapelor … acum si aici fiindca mai apoi urmeaza un plans al bucuriei de dupa marele necaz, razagul vocilor , cuvantul urzeste iar vorba zideste impacare ori desertaciune toata lumea tot omul si genunea … loc de pelerinaj pentru curve, ticalosi si perfizi in caricatura deloc reusita decat prin purulenta sicanei ochilor inaintea noptii… zori crestati de luna plina, ratacita diafan printre nori alunecosi in pantecul cerului strabatem ruga pe langa alte blalasfemii aruncate in vigoarea abisului din pieptul imbibat de rani ale pamantului… delirant tel ne am ales prin traire … frivola soarta ne a fost harazita prin tradare…