fanu
Am scris destul.
A sosit uite şi la mine acel moment al blazării.
Greaţa care nu mai poate fi potolită nici măcar de acreala unei lămâi cioraniene. Prea amară este lumea care mă împresoară…
Sila care mă face să fiu tot mai departe de lumea asta atât de vicleană şi de micul mare oraş din mica mare ţară, ambele tot mai perfide.
Mulţumesc celui (sper că eşti mulţumit “amice” acum de un astfel de deznodământ – ai scăpat de încă unul, l ai dat dracului… URAAAAAAAAA!!! vreau aplauze şi un mare BRAVOOOOOOOOO!!! osanal ţie tătucu care îşi bate joc de toţi, de aceea NU VREAU SĂ MAI fiu din poporul păstorit ŞI IES, sper că eşti mulţumit tovărăşică de măreaţa ta realizare de a mă fi scos dintre supuşi) care a aşezat cireaşa otrăvită pe tortul atât de dulce al încercării de a fi trăitor întru dreapta credinţă strămoşască. – de multe ori loviturile vin fix de unde nu te aştepţi şi din mediul în care ai crezut că sunt numai “lacrimi şi sfinţi” –
Mulţumesc şi celor care mi au spus \"vezi ce păţeşti dacă te apuci şi faci scriitura care nu trebuie\" … AU AVUT DREPTATE, le mulţumesc pentru că mi au dovedit clar \"certitudinea politicului corect\" care striveşte minţi, amputează suflete, distruge conştiinţe…
Bucuroşi vor fi “prietenii”, poate că nu vor mai avea la cine se uita urât şi mai ales cel cu cireaşa otrăvită… RĂMÂN ORICUM PE BLOG CELE NAINTE SCRISE, aşa că… degeaba
NU mai am nici răbdarea să suport pe tot mai mulţi din GAŞCA DE CARE MI -E SILĂ DE laşi, făţarnici, trădători, amputatorii sufletelor, tirani, mişei, lingăi, slugoi şi nu în ultimul rând ce cei ce se cred a toate păpuşari… toată plaga asta ordinară a inumanilor perfizi… • şi sunt sătul să tot scriu aşa despre tragedia mereu aceeaşi, tot mai cronică şi mai hidoasă a unei lumi anormale în care dacă eşti altfel toţi te văd nebun… fiindcă NU ai “calităţile” enumerate mai sus…
Îi mai mulţumesc unui MARE OM, cu inimă bună de ROMÂN, care a avut dreptate să numească blogosfera – aia care i supără pe cei care iubesc “valorile” inversate şi “politicul corect” – din care “fac parte” şi eu, CINIC DAR ATÂT DE REALIST Blogurile din ghetoul democraţiei…
LE DORESC MULTORA SĂ FIE MĂCAR PE SFERT ROMÂNI ŞI NAŢIONALIŞTI PRECUM ESTE ROMÂNUL pe care am avut bucuria să l fi cunoscut prin scriitura de pe blogul http://buletindecluj.wordpress.com/
Iar eu am scris din speranţa naivă că se trezeşte cineva sau poate cât mai mulţi. Am fost un fraier… “Sufletele moarte” nu se mai pot trezi, decât dacă Hristos este peste măsură de milostiv…
Vă recomand, un alt OM drag inimii mele, pe care l am descoperit pe un blog numit http://saccsiv.wordpress.com/ căruia vreau să i cer încă o dată iertare pentru supărările pricinuite şi căruia să i deie Dumnezeu sănătate şi putere de a trezi cât mai multe suflete – spre ortodoxia aceea frumoasă a Părinţilor Duhovnici Neamului Românesc şi să i ferească de “ortodoxia” la modă peste măsură de vicleană şi făţarnică – care sunt tot mai prinse de acest veac al ticăloşiei, vicleniei şi trufiei…
Vă recomand şi blogul http://apologeticum.wordpress.com/ dragă îmi este tăria mărturisirii de aici şi Doamne, ajută ca până la final să fie astfel.
Îl înţeleg atât de bine pe maestru Răducanu că o vrut la cimitir oameni puţini şi multe pisici ori câini…
După cum mai spuneam, la ce bun??? chiar la NIMIC… scriu în zadar, fiindcă NU se iau măsuri în ţara asta sub nici o formă… scriu în zadar împotriva voalului funest şi sfârşesc sub ameninţarea urâciunii inumanilor, celor pustiiţi de vanitate, ură şi sminteala puterii… fiindcă prea mulţi îşi bat joc de tot şi de toate, de ţară, de ortodoxia trăitoare, de neam… de aia sunt sătul… de toţi şi de toate, de aia mă voi retrage “o vreme şi încă o vreme” să fiu cât mai departe de vederea celor ale lumii pasiuni pentru ticăloşie, pentru ridicol şi pentru prostie… prea vă bateţi joc de noi şi de sentimentele noastre naţionale, prea ne înjosiţi în dreapta noastră credincioşie sinceră, prea vă place să ne umiliţi din scaunul în care sunteţi cocoţaţi… prea vă credeţi tirani ai clipei unei lumi în deriziune… prea ne băgaţi voi pumnul în gură…
la o cât mai depărtată revedere,
